PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
  

            Activitatea Ministerului Public este organizată potrivit principiilor Iegalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic.
            a)      Ori de câte ori sunt întrunite condiţiile prevăzute de Iege pentru a acţiona în vederea protejării unui interes public, procurorul trebuie să acţioneze în modul şi prin mijloacele prevăzute de Iege.

            Procurorul nu poate acţiona decât în Iimitele competenţei sale, prin mijloacele şi în cazurile stabilite prin dispoziţiile Iegale. Cu alte cuvinte, îşi exercită atribuţiile numai în temeiul Iegii. Misiunea specifică de esenţă a Ministerului Public este asigurarea respectării Iegii.
            b)      Potrivit principiului imparţialităţii, în spiritul prevederilor art.16 din Constituţie care statuează că "Nimeni nu este mai presus de Iege", procurorul, în calitatea sa de reprezentant al întregii societăţi, de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi Iibertăţilor cetăţenilor, are obligaţia să-şi exercite atribuţiile cu obiectivitate, indiferent de calitatea persoanei cercetate sau de apartenenţa sa social politică.

            Procurorul trebuie să vegheze ca organele Ia a căror activitate participă sau a căror activitate o supraveghează, să aplice Iegea fără discriminare.
             c)      Subordonarea ierarhică, un alt principiu al activităţii Ministerului Public, se concretizează în aceea că procurorii din fiecare  parchet sunt subordonaţi conducătorului acelui parchet, iar acesta din urmă este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie teritorială.
           Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în conformitate cu Iegea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar în instanţă procurorul de şedinţă este Iiber să prezinte concluziile pe care Ie consideră întemeiate potrivit Iegii, ţinând seama de probele administrate în cauză.
             Desigur că procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine şi să suspende ori să infirme actele şi dispoziţiile acestora dacă sunt contrare Iegii.
              În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege.
             Lucrările repartizate pot fi trecute altui procuror numai în cazul suspendării sau al încetării calităţii acestuia, ori în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rezolvarea sa.
            Ministerul Public acţionează pentru respectarea acestui principiu şi pentru asigurarea permanentă a Iegalităţii dispoziţiilor emise de procurorii cu funcţii de conducere.
            Ministerul Public este independent în relaţiile cu celelalte autorităţi şi îşi exercită atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.

            Parchetul funcţiona sub conducerea ministrului justiţiei. Procurorii se bucurau de stabilitate.

Procurorul general era numit de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale, la propunerea Guvernului, după recomandarea ministrului justiţiei.

Legea nr. 6/1952 pentru înfiinţarea şi organizarea Procuraturii elimina din textele legislative sintagma „Minister Public” înlocuind-o cu termenul „procuror” iar Parchetul este numit Procuratura.

Noua instituţie astfel creată era un organ independent, subordonat exclusiv organului suprem al puterii de stat şi Consiliului de Miniştri. Procurorul general era numit de Marea Adunare Naţională. Procuratura exercita activitatea de supraveghere şi asigurare a respectării legii, apără drepturile şi interesele legale ale cetăţenilor.

A fost înfiinţată Procuratura Generală ca aparat central de conducere a tuturor unităţilor de procuratură formată din 8 direcţii şi 3 servicii.

Odată cu adoptarea Legii nr. 60/1968 pentru organizarea şi funcţionarea Procuraturii, a Codului penal şi a Codului de procedură penală, România devine prima ţară din Europa centrală şi de Est care reintroduce în legislaţie principii procesual penale europene, eliminând influenţele sovietice.

Legea prevedea dreptul procurorului de a da dispoziţii obligatorii şi de a lua măsuri cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală, precum şi de a încuviinţa, autoriza, confirma sau infirma actele şi măsurile procesuale ale organului de urmărire penală.

Se consacra dreptul procurorului de a efectua orice act de urmărire în orice cauză şi obligativitatea efectuării urmăririi în cazurile prevăzute de lege.

Atribuţiile organelor procuraturii se exercitau numai în baza legii şi a dispoziţiilor organelor ierarhic superioare.

Procurorul ierarhic superior putea să îndeplinească oricare din atribuţiile procurorilor din subordine sau să suspende ori să anuleze dispoziţiile acestora.

În decembrie 1991 a fost adoptată noua Constituţie a României, cu modificările şi completările efectuate în 2003, care reflectă schimbările democratice produse în ţară în decembrie 1989 şi consacră o serie de principii noi în ceea ce priveşte activitatea judecătorească.

La 1 iulie 1993 a intrat în vigoare Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care, în conformitate cu prevederile constituţionale, reintroduce termenul de „minister public", punând bazele organizării şi funcţionării noii instituţii.

S-a recunoscut calitatea de magistrat procurorului şi dreptul acestuia la stabilitate în funcţie.

Prin această lege a fost eliminată din competenţa procurorului atribuţia de supraveghere generală, păstrându-i-se numai atribuţiile judiciare.

În urma modificării din 1996, a fost eliminată denumirea de Parchet General şi a fost instituită funcţia de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

            Ulterior revizuirii Constituţiei prin Legea nr. 429 din 13 octombrie 2003, au fost adoptate Legea nr. 303 din 28 mai 2004 privind statutul magistraţilor (denumire modificată în 2005 prin înlocuirea termenului „magistraţi” cu „judecători şi procurori”) şi Legea nr. 304 din 28 mai 2004 privind organizarea judiciară, care au înlocuit Legea nr. 92/1992, armonizând legislaţia română cu cea europeană, în procesul de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană.

            S-a statuat independenţa procurorului în soluţiile pe care le dispune, iar cariera magistratului a trecut în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, au fost reglementate noile structuri specializate de combatere a corupţiei şi crimei organizate.